adormit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦
Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦
Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. –
V. adormi.adormit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦
Fig. Somnoros. ♦
Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. ♦
Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. –
V. adormi.adormit (Dicționaru limbii românești, 1939)adormít, -ă adj.
Fig. Greoĭ, leneș:
adormitule! Liniștit, mort:
oraș adormit.adormit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adormit a.
1. trândav, netrebnic:
adormitule ! 2. fig. liniștit, mort:
oraș adormit.adormit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦
Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦
Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. —
V. adormi.