adormitor - explicat in DEX

adormitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.

adormitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme. ♦ Fig. Plictisitor. – Din adormi + suf. -(i)tor.

adormitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
adormitór, -oáre adj. Care te adoarme, plăcut: un cîntec adormitor. Fig. Iron. Plicticos: ce discurs adormitor!

adormitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre

adormitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adormitor a. care adoarme, care aduce somn: cântec adormitor.

adormitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. — Adormi + suf. -tor.