adorator - explicat in DEX

adorator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.

adorator (Dicționar de neologisme, 1986)
ADORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adoră pe cineva sau ceva. [Cf. fr. adorateur, it. adoratore, lat. adorator].

adorator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. (< fr. adorateur, lat. adorator)

adorator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Fr. adorateur (lat. lit. adorator).

adorator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adoratór, -oáre s. (lat. adorator). Care adoră: adoratoriĭ puteriĭ.

adorator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adoratór s. m., pl. adoratóri

adorator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adorator m. cel ce adoră, ce iubește cu pasiune.

adorator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. — Din fr. adorateur, lat. adorator.