adineaurĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)adineáurĭ (vest),
adinioárea și
dinioarea (est) adv. (din
dănăoară, iar
a- s' a pus înainte supt infl. luĭ
acolo-colo, aicĭ-icĭ ș. a.). Cu puțin înainte, nu de mult:
adinioarea aĭ zis că vreĭ, și acuma nu vreĭ! – Și
maĭ a-, ca
maĭ înainte îld.
înainte.