adio - explicat in DEX

adio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio. ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârșit cu... – Din it. addio, fr. adieu.

adio (Dicționar de neologisme, 1986)
ADÍO interj. Rămas bun, rămâi cu bine. ◊ (s.n.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. [< it. addio < ad – la, Dio – Dumnezeu].

adio (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
adío, interj. – Rămas bun (ca în fr., indică numai o despărțire definitivă). < It. addio, fr. adieu.

adio (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
adio, mamă expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență dubioasă, cu arome și coloranți chimici

adio (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
adio, Margareto! / și n-am cuvinte! / și-un praz verde! expr. folosită pentru a exprima indiferența totală față de cineva

adio (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADÍO interj. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. (< it. addio)

adio (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna)!; s-a terminat cu... ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. – It. addio (fr. adieu).

adio (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adío, V. adiĭo.

adio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adío interj., s. n.

adio (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adio! int. formulă de politeță la despărțire: rămâi cu bine!