adinterim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AD-INTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar.
Ministru ad-interim. –
Loc. lat.adinterim (Dicționar de neologisme, 1986)AD-ÍNTERIM adj. invar. Provizoriu, interimar. [< lat.
ad interim – între timp].
adinterim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ad-ínterim / (lat.)
ad ínterim adj. invar.; abr.
a.i. / ad int.adinterim (Marele dicționar de neologisme, 2000)AD-ÍNTERIM adj. inv. care ține locul titularului; interimar. (< lat.
ad interim, între timp)
adinterim (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AD-INTERIM adj. invar. Interimar.
Ministru ad-interim. –
Lat. lit. ad interim.adinterim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AD-ÍNTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar.
Ministru ad-interim. [Scris și:
ad interim] —
Loc. lat.