adăpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADĂPÁ, adắp, vb. I.
Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦
Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊
Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[
Prez. ind. și:
adáp] –
Lat. adaquare.