adapà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adapà v.
1. a duce la apă vitele;
2. a da să bea:
drumețul fugarul ’și adapă AL.;
3. (ironic) despre ființe, a da să bea mult:
cu vin îi adăp PANN;
4. fig. a umplea, a sătura:
lumea ne’ncetat m’adapă cu fiere și venin NEGR.;
5. a uda, a stropi:
cu sudori adăp pământul, câștig hrana în dureri GR. AL.;
6. fig. a (se) pătrunde:
s’a adăpat cu principii sănătoase. [Lat. ADAQUARE].