adăpost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit; construcție făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.;
p. gener. orice loc unde se adăpostește cineva. ◊
Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire.
A da cuiva adăpost. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti;
fig. a preveni un neajuns. –
Lat. ad appos(i)tum sau
ad depos(i)tum.