adamască - explicat in DEX

adamască (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu flori. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.

adamască (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
adamáscă s. f., g.-d. art. adamascei; pl. -

adamască (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase țesută cu flori. – Lat. lit. (a)damascus (it. damasco).

adamască (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Damasc. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.

adamască (Dicționaru limbii românești, 1939)
adamáscă, V. damasc.

adamască (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adamáscă (înv.) s. f., g.-d. art. adamáștei

adamască (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adamască f. Mold. V. damască: iar tu subt adamască... sălbatic hoinărești NEGR.