adamant - explicat in DEX

adamant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ.

adamant (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
adamánt (adamánte), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens.

adamant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADAMÁNT, adamante, s. n. (În basme) Diamant. – Slav (v. sl. adamantŭ < gr.)

adamant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adamánt (pop.) s. n., pl. adamánte

adamant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). — Din sl. adamantŭ.