adamască (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADAMÁSCĂ s. f. (
Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu flori. – Din
rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.
adamască (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))adamáscă s. f., g.-d. art.
adamascei; pl. -
adamască (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADAMÁSCĂ s. f. (
Înv.) Stofă scumpă de mătase țesută cu flori. –
Lat. lit. (a)damascus (
it. damasco).
adamască (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADAMÁSCĂ s. f. (
Înv.) Damasc. – Din
rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.
adamască (Dicționaru limbii românești, 1939)adamáscă, V.
damasc.adamască (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adamáscă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. adamáșteiadamască (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adamască f. Mold. V.
damască: iar tu subt adamască... sălbatic hoinărești NEGR.