acont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÓNT, aconturi, s. n. Parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună;
p. ext. parte din salariu. [
Var.:
acónto s. n.] – Din
it. acconto, fr. acompte.acont (Dicționar de neologisme, 1986)ACÓNT s.n. (
Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V.
avans. [Pl.
-turi. / < it.
acconto, cf. fr.
acompte].
acont (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)acónt (acónturi), s. n. – Avans, arvună. –
Var. acompt. <
Fr. acompte.acont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acónt / acónto s. n., art.
acóntul / acóntoul; pl.
acónturi / acóntouriacont (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it.
acconto)
acont (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; arvună. –
It. acconto (
fr. acompte).
acont (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; avans, acontare, arvună;
p. ext. parte din salariu. [
Var.:
acónto s. n.] – Din
it. acconto, fr. acompte.acont (Dicționaru limbii românești, 1939)*acónt n., pl.
urĭ (fr.
acompte d.
à, la, și
compte, cont). Plata parțială a uneĭ datoriĭ, lefĭ ș. a. Arvonă.
acont (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acont n. arvună (= fr.
à compte).