acontare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de
a aconta și rezultatul ei; acont. –
V. aconta.acontare (Dicționar de neologisme, 1986)ACONTÁRE s.f. Acțiunea de a aconta. [<
aconta].
acontare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACONTÁRE s. f. Acțiunea de
a aconta.acontare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acontáre s. f.,
g.-d. art. acontắrii; pl. acontắriacontare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de
a aconta și rezultatul ei; acont. —
V. aconta.