aconit - explicat in DEX

aconit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACONÍT, aconiți, s. m. (Bot.) Omag. – Din fr. aconit.

aconit (Dicționar de neologisme, 1986)
ACONÍT s.m. (Bot.) Plantă cu florile albastre și cu frunzele de un verde-închis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum].

aconit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACONÍT s. m. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

aconit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aconít m. (vgr. akóniton, lat. aconitum). Omeag.

aconit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aconít s. m., pl. aconíți

aconit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aconit m. plantă veninoasă numită popular omeag.

aconit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACONÍT, aconiți, s. m. (Bot.) Omag. — Din fr. aconit.