aconta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACONTÁ, acontez, vb. I.
Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din
acont.aconta (Dicționar de neologisme, 1986)ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [<
acont].
aconta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)
aconta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACONTÁ, acontez, vb. I.
Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din
acont.aconta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acontá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
aconteázăaconta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACONTÁ, acontez, vb. I.
Tranz. A plăti un acont; a arvuni. — Din
acont.