acompaniator - explicat in DEX

acompaniator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.

acompaniator (Dicționar de neologisme, 1986)
ACOMPANIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].

acompaniator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACOMPANIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care acompaniază (1). (< fr. accompagnateur)

acompaniator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.

acompaniator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acompaniatór, -oáre adj. și s. Care acompaniază.

acompaniator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acompaniatór (-ni-a-) s. m., pl. acompaniatóri

acompaniator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acompaniator m. cel ce însoțește pe altul cu un instrument sau cu vocea.

acompaniator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] — Din fr. accompagnateur.