acompaniament - explicat in DEX

acompaniament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnement.

acompaniament (Dicționar de neologisme, 1986)
ACOMPANIAMÉNT s.n. Însoțire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoțește sau susține melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento].

acompaniament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACOMPANIAMÉNT s. n. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument. (< fr. accompagnement, it. accompagnamento)

acompaniament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnement.

acompaniament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acompaniamént n., pl. e (fr. accompagnement). Însoțire (în plimbare). Muz. Însoțire (cu vocea saŭ cu un instrument).

acompaniament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acompaniamént (-ni-a-) s. n., pl. acompaniaménte

acompaniament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acompaniament n. Muz. însoțirea instrumentelor cu vocea sau împreunarea a două instrumente diferite.

acompaniament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. [Pr: -ni-a-] — Din fr. accompagnement.