acompania (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I.
Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul.
2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [
Pr.:
-ni-a] – Din
fr. accompagner.acompania (Dicționar de neologisme, 1986)ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale.
2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron.
-ni-a, p.i. 3,6
-iază, 4
-iem, ger.
-iind. / < fr.
accompagner, cf. it.
accompagnare].
acompania (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr.
accompagner)
acompania (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I.
Tranz. 1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente.
2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [
Pr.:
-ni-a] –
Fr. accompagner.acompania (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acompaniá (a ~) (-ni-a) vb.,
ind. prez. 3
acompaniáză, 1
pl. acompaniém (-ni-em); conj. prez. 3
să acompaniéze; ger. acompaniínd (-ni-ind)acompania (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I.
Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul.
2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr:
-ni-a] — Din
fr. accompagner.acompanià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acompanià v.
1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva;
2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.