accidențar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCIDENȚÁR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din
accidențe +
suf. -ar.accidențar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accidențár s. m.,
pl. accidențári