accident - explicat in DEX

accident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.

accident (Dicționar de neologisme, 1986)
ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație. ♦ Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens].

accident (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
accidént (-te), s. n. Eveniment imprevizibil care întrerupe mersul normal al lucrurilor. < Fr. accident. – Der. (din fr.) accidental, adj.; accidentat, adj.; accidență, s. f. (lucrare tipografică ce folosește în mod variat literele, cu caracter comercial)., din germ. Akzidenz; accidențar, s. m. (zețar care se ocupă cu accidențe).

accident (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACCIDÉNT I. s. n. 1. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare. 2. ridicătură, adâncitură a unui teren. 3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza). II. s. m. alterație. (< fr. accident, lat. accidens)

accident (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACCIDÉNT, (1, 2) accidente, s. n., (3) accidenți, s. m. 1. Întâmplare neplăcută care întrerupe în mod neprevăzut mersul normal al lucrurilor. ♦ Întâmplare nenorocită care aduce rănirea, mutilarea sau moartea cuiva. 2. Neregularitate a solului. 3. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, alterează înălțimea unui sunet cu un semiton sau două. – Fr. accident (lat. lit. accidens, -ntis).

accident (Dicționaru limbii românești, 1939)
*accidént n., pl. e (fr. accident d. lat. áccidens, -éntis. care se întâmplă. V. incident). Întîmplare neprevăzută. Nenorocire. Accident de teren, rîdĭcătură saŭ adîncătură. Pict. Accidente de lumină, combinațiune a luminii și a umbrelor pe tabloŭ. Muz. (și masc.). Semn care modifică nota (diez, bemol, becar).

accident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
accidént¹ (semn muzical) s. m., pl. accidénți

accident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
accidént² (întâmplare) s. n., pl. accidénte

accident (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
accident n. 1. întâmplare neprevăzută (mai adesea nenorocită): accidentele vieții omenești; 2. pl. dispozițiune variată a terenului, a luminei (într’un tablou).

accident (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACCIDÉNT, (1, 2, 3, 4, 6) accidente, s. n., (5) accidenți, s. m. 1. S. n. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce neno­rocire. 2. S. n. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. S. n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S. n. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. S. m. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. S. n. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. — Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.