accidental - explicat in DEX

accidental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

accidental (Dicționar de neologisme, 1986)
ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

accidental (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel)

accidental (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.

accidental (Dicționaru limbii românești, 1939)
*accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.

accidental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. accidentálă, pl. accidentále

accidental (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
accidental a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare.

accidental (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. — Din fr. accidentel.