accidenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) răni într-un accident. – Din
accident.accidenta (Dicționar de neologisme, 1986)ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [<
accident +
-a].
accidenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr.
accidenter)
accidenta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) răni într-un accident. – Din
accident.accidenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accidentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
accidenteázăaccidenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) răni într-un accident. — Din
accident.