accesiune - explicat in DEX

accesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACCESIÚNE, accessiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession.

accesiune (Dicționar de neologisme, 1986)
ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio].

accesiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio)

accesiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*accesiúne f. (lat. ac-cessio, -ónis. V. acced, cesiune. Adeziune: a da accesiunea ta unuĭ (saŭ la un) tractat. Suire pe tron: accesiunea la putere. Dreptu de accesiune, dreptu proprietaruluĭ la venitu proprietățiĭ.

accesiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
accesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. accesiúnii; pl. accesiúni

accesiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACCESIÚNE, accesiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la un alt bun mai important, aparținând altei persoane. [Pr: -si-u-] — Din fr. accesion.