accident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCIDÉNT (
1-4, 6)
accidente, s. n. (
5)
accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire.
2. (
Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru.
3. (
Geogr.) Neregularitate a solului.
4. (
Lingv.; în sintagma)
Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege.
5. (
Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note.
6. (
Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din
fr. accident, lat. accidens, -ntis.