accidentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de
a (se) accidenta. –
V. accidenta.accidentare (Dicționar de neologisme, 1986)ACCIDENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [<
accidenta].
accidentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accidentáre s. f.,
g.-d. art. accidentắrii; pl. accidentắriaccidentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de
a (se) accidenta. —
V. accidenta.