acciz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCÍZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum.
2. (
Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din
fr. accise.acciz (Dicționar de neologisme, 1986)ACCÍZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron.
ac-ciz, pl.
-ze. / < fr.
accise].
acciz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)accíz (-ze), s. n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. –
Var. acciză, s. f. <
Fr. accise. Nefolosit, după desființarea instituției, în 1903. –
Der. accizar, s. m. (agent de consum).
acciz (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACCÍZ s. n. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate. (< fr.
accise)
acciz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCÍZ, accize, s. n. (
Înv.) Impozit care se percepea asupra unor obiecte de consum, la intrarea lor într-o localitate. –
Fr. accise.acciz (Dicționaru limbii românești, 1939)*accíz n., pl.
e (fr.
accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturĭ și alte mărfurĭ la barierele orașelor (desființată în România veche la 1903 de ministru Costinescu și înlocuită cu taxa la locu de producere). Biurou [!] unde se plătea această taxă. – Vechĭ
acsíz (rus.
akcízŭ).
acciz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acciz n. taxă asupra băuturilor și consumațiunilor.
acciz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCÍZ s. n. v. acciză.