accepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [
Var.:
accepțiúne s. f.] – Din
fr. acception, lat. acceptio, -onis.accepție (Dicționar de neologisme, 1986)ACCÉPȚIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificație, înțeles, sens. [Gen.
-iei, var.
accepțiune s.f. / cf. fr.
acception, lat.
acceptio].
accepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACCÉPȚIE s. f. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație. (< fr.
acception, lat.
acceptio)
accepție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens al unui cuvânt. [
Var.:
accepțiúne s. f.] –
Fr. acception (
lat. lit. acceptio, -onis).
accepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accépție (-ți-e) s. f.,
art. accépția (-ți-a), g.-d. art. accépției; pl. accépții, art. accépțiile (-ți-i-)accepție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCÉPȚIE, accepții, s. f. înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [
Var.:
accepțiune s.f] — Din
fr. acception, lat. acceptio, -onis.