accentuat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCENTUÁT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief.
2. Fig. Intensificat.
3. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic, forzato. [
Pr.:
-tu-at] –
V. accentua.accentuat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCENTUÁT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief.
2. Fig. Sporit, întărit. [
Pr.:
-tu-at] –
V. accentua.accentuat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCENTUÁT, -Ă, accentuați, -te, adj.,
adv. 1. Adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief.
2. Adj. Fig. Intensificat.
3. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic, forzato. [
Pr.:
-tu-at] —
V. accentua.