absoluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă
2. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. absolution, lat. absolutio, -onis.