absolutist (Marele dicționar de neologisme, 2000)absolutíst, -ă adj., s.m. f. (adept) al absolutismului. (< fr.
absolutiste)
absolutist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. – Din
fr. absolutiste.absolutist (Dicționar de neologisme, 1986)ABSOLUTÍST, -Ă adj. Privitor la absolutism, bazat pe absolutism. //
s.m. și f. Partizan al absolutismului. [< fr.
absolutiste].
absolutist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism. –
Fr. absolutiste.absolutist (Dicționaru limbii românești, 1939)*absolutíst, -ă s. și adj. (d.
absolutizm). Partizan al absolutizmului.
absolutist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absolutíst adj. m.,
pl. absolutíști; f. absolutístă, pl. absolutísteabsolutist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)absolutist m. partizan al absolutismului.
absolutist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSOLUTÍST, -Ă, absolutiști, -ste, adj. Care aparține absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. — Din
fr. absolutiste.