absolutizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSOLUTIZÁRE, absolutizări, s. f. Acțiunea de
a absolutiza și rezultatul ei. –
V. absolutiza.absolutizare (Dicționar de neologisme, 1986)ABSOLUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a absolutiza. [<
absolutiza].
absolutizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absolutizáre s. f.,
g.-d. art. absolutizắrii; pl. absolutizắriabsolutizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSOLUTIZÁRE, absolutizări, s. f. Acțiunea de
a absolutiza și rezultatul ei. —
V. absolutiza.