absolutism (Marele dicționar de neologisme, 2000)absolutísm s. n. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr.
absolutisme)
absolutism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊
Absolutism luminat = regim politic apărut în
sec. XVIII și caracterizat prin atitudinea înțelegătoare a suveranilor față de cerințele progresului, de sfaturile gânditorilor luminați etc. – Din
fr. absolutisme.absolutism (Dicționar de neologisme, 1986)ABSOLUTÍSM s.n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; formă de guvernământ bazată pe puterea nelimitată a unui monarh; monarhie absolută. V.
tiranie,
autocrație,
despotism. [Cf. fr.
absolutisme, rus.
absolutizm].
absolutism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSOLUTÍSM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernământ bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. –
Fr. absolutisme.absolutism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊
Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. – Din
fr. absolutisme.absolutism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absolutísm s. n.absolutism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)absolutism n. sistemă de guvern cu puterea absolută.