absenta - explicat in DEX

absenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare.

absenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)

absenta (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSENTÁ vb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare].

absenta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească). – Fr. (s')absenter (lat. lit. absentare).

absenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
absentá (a ~) vb., ind. prez. 3 absenteáză

absentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
absentà v. a lipsi, a face absențe.

absenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. — Din fr. (s')absenter, lat. absentare.