absent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește.
2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din
fr. absent, lat. absens, -ntis.absent (Marele dicționar de neologisme, 2000)absént, -ă adj.
1. care lipsește de undeva.
2. (
fig.) distrat; preocupat. (< fr.
absent, lat.
absens)
absent (Dicționar de neologisme, 1986)ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipsește, care nu este prezent.
2. (
Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr.
absent, cf. lat.
absens].
absent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)absént (abséntă), adj. – Care lipsește. <
Fr. absent. –
Der. (din
fr.)
a absenta, vb.;
absență, s. f.;
absenteism, s. n.absent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește.
2. Fig. Neatent, distrat; indiferent. –
Fr. absent (
lat. lit. absens, -ntis).
absent (Dicționaru limbii românești, 1939)*absent, -ă adj. (lat.
ábsens, -éntis). Care lipsește (nu e de față).
Fig. Distrat:
spiritu ĭ-e absent. Subst.
Absențiĭ n' aŭ nicĭ-odată dreptate. V.
prezent.absent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absént adj. m.,
pl. absénți; f. abséntă, pl. absénteabsent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)absent a. care lipsește, care nu-i de față.
absent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește.
2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. — Din
fr. absent, lat. absens, -ntis.