absenteist - explicat in DEX

absenteist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
absenteíst, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)

absenteist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.

absenteist (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSENTEÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Proprietar funciar) care își exploatează pământul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinații spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].

absenteist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, s. m. și f. (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. – Fr. absentéiste.

absenteist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s.m. și f. (Persoană) care practică absenteismul. – Din fr. absentéiste.

absenteist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíști; adj. f., s. f. absenteístă, pl. absenteíste

absenteist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
absenteist m. Jur. care practică absenteismul.