absenteism (Marele dicționar de neologisme, 2000)absenteísm s. f.
1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice. ◊ ~
parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi. (< fr.
absentéisme, engl.
absenteeism)
absenteism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSENTEÍSM s. n. 1. Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar.
2. Absenteism parlamentar = practică folosită mai ales de deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. – Din
fr. absentéisme.absenteism (Dicționar de neologisme, 1986)ABSENTEÍSM s.n. 1. Exploatare a pământului pe care o făcea proprietarul printr-un intermediar, el ținându-se departe de proprietatea sa.
2. (
Psih.) Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. [< fr.
absentéisme].
absenteism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absenteísm s. n.absenteism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSENTEÍSM s. n. 1. Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar.
2. Absenteism parlamentar = practică folosită mai ales de deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. — Din
fr. absentéisme.absenteism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)absenteism n.
Jur. lipsirea voită a unui proprietar de imobil (moșie sau casă), încasând doar venitul pe care îl cheltuiește în altă țară.