hibrida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIBRIDÁ, hibridez, vb. I.
Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din
fr. hybrider.hibrida (Dicționar de neologisme, 1986)HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr.
hybrider].
hibrida (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr.
hybrider)
hibrida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hibridá (a ~) (hi-bri-) vb.,
ind. prez. 3
hibrideáză