hibiscus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIBÍSCUS, hibiscuși, s. m. Arbore tropical din familia malvaceelor. – Din
fr. hibiscus.hibiscus (Dicționar de neologisme, 1986)HIBÍSCUS s.m. (
Bot.) Arbore tropical din familia malvaceelor, cu flori frumoase. [< fr.
hibiscus].
hibiscus (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIBÍSCUS s. m. plantă ierboasă, arbustivă și arborescentă, originară din India și China, cu flori mari, viu colorate. (< fr., engl., lat.
hibiscus)
hibiscus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIBÍSCUS (
cuv. lat.)
subst. Gen de plante din familia
malvaceelor, cu numeroși reprezentanți în ținuturile calde, în speciala arbuști (de exemplu,
H. rosa sinensis, la noi, arbuști de apartament), sau bama (
H. esculentus).
hibiscus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hibíscus s. m.,
pl. hibíscuși