hibridare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de
a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridație. –
V. hibrida.hibridare (Dicționar de neologisme, 1986)HIBRIDÁRE s.f. Încrucișare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită; hibridație; hibridizare. [<
hibrid, după fr.
hibridation].
hibridare (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIBRIDÁRE s. f. încrucișare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridație. (< hibrida)
hibridare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hibridáre (hi-bri-) s. f.,
g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri