hibriditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIBRIDITÁTE, hibridități, s. f. Însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid. – Din
fr. hybridité.hibriditate (Dicționar de neologisme, 1986)HIBRIDITÁTE s.f. Caracterul a tot ceea ce este hibrid. [Cf. fr.
hybridité].
hibriditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIBRIDITÁTE s. f. caracterul a tot ceea ce este hibrid; hibridism. (< fr.
hibridité)
hibriditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hibriditáte (hi-bri-) s. f.,
g.-d. art. hibriditắții; pl. hibriditắți