hibrid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m.,
adj. 1. S. m.,
adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite.
2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din
fr. hybride, lat. hybrida.hibrid (Dicționar de neologisme, 1986)HIBRÍD, -Ă adj. 1. (
Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis.
2. (
Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var.
ibrid, -ă adj. / < fr.
hybride, cf. lat.
hybrida].
hibrid (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIBRÍD, -Ă I.
adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr.
hybride, lat.
hybrida)
hibrid (Dicționaru limbii românești, 1939)*híbrid, V.
ibrid.hibrid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hibríd (hi-brid) adj. m.,
s. m.,
pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde