ghida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIDÁ, ghidez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta.
2. Tranz. A imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din
fr. guider.ghida (Dicționar de neologisme, 1986)GHIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) călăuzi; a (se) îndruma, a (se) orienta. [< fr.
guider].
ghida (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHIDÁ vb. I. tr., refl. a (se) călăuzi; a (se) conduce, a (se) orienta. II. tr. a imprima o anumită mișcare unei piese, unui mecanism etc. cu ajutorul ghidajului (1). (< fr.
guider)
ghida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghidá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ghideáză