ghidi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHÍDI interj. (
Fam.; de obicei repetat; exprimă mustrări, amenințări etc.) Ia te uită...! ce mai...! – Din
tc. gidi.ghidi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghídi interj. – Ia te uită! Ce mai!
Tc. gidi (Șeineanu, II, 181, Lokotsch 718).
Sec. XVIII,
înv.; se folosea mai ales la insulte.
ghidi (Dicționaru limbii românești, 1939)ghídi! ghídi! interj. de amenințare în glumă (turc. [d. pers.]
gidi, interj. de mirare saŭ de mustrare:
ghidi, ghidi, hoțule!ghidi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghídi/ghídi-ghídi interj.ghidi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghidi int. cu care s’amenință pe cineva (mai mult în glumă):
ghidi ghidi! tâlharule! ISP. [Turc. GRIDI, ce mai om ! ce mai lucru ! (expresiune de mirare sau de mustrare)].