fairplay (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival)
Nu a avut o comportare fairplay. [
Pr.:
férplei] –
Cuv. engl.fairplay (Dicționar de neologisme, 1986)FAIR-PLAY s.n. (
Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron.
fer-pléi. / < engl.
fair-play].
fairplay (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAIRPLAY [FÉR-PLEI]
s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl.
fair-play)
fairplay (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fairplay (
angl.) [
pron. férplei]
(fair-) s. n.,
art. fairplay-ulfairplay (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival)
Nu a avut o comportare fairplay. [
Pr.:
férplei] —
Cuv. engl.