conductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊
Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive.
2. S. m. și
f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă.
3. S. m. și
f. (
Înv.) Călăuză. – Din
fr. conducteur, lat. conductor.conductor (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (
spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr.
conducteur].
conductor (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc.
2. Șef de echipă. [Cf. fr.
conducteur].
conductor (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl.
-oare, (s.m.)
-ori. / cf. fr.
conducteur, lat.
conductor].
conductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDUCTÓR, -OÁRE I.
adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr.
conducteur, lat.
conductor)
conductor (Dicționaru limbii românești, 1939)*conductór, -oáre adj. (lat.
condúctor, -óris). Conducător:
metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ [!]. Ajutor de inginer. S. n., pl.
oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.
conductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conductór1 adj. m., (persoană)
s. m.,
pl. conductóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. conductoáreconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*conductór2 (cablu)
s. m.,
pl. conductóriconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conductór3 (corp, material, piesă)
s. n.,
pl. conductoáreconductor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conductor m. conducător:
conductor de tren. ║ n.
Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea:
argintul e un bun conductor de căldură.