marinăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ, marinărești, adj. De marinar, caracteristic marinarului sau
marinei. –
Marinar +
suf. -esc.marinăresc (Dicționar de neologisme, 1986)MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. Referitor la marină, de marinar. [<
marinar +
-esc].
marinăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)marinărésc, – eáscă adj. De marinar.
marinăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marinărésc adj. m.,
f. marinăreáscă; pl. m. și
f. marinăréști