marina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARINÁ, marinez, vb. I.
Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare). – Din
fr. mariner, germ. marinieren.marina (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă.
marina (Dicționar de neologisme, 1986)MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr.
mariner, it.
marinare].
marina (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARINÁ vb. tr. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< fr.
mariner, germ.
marinieren)
marina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mariná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
marineázămarina (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Marina (Sfânta) f. sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale:
la Marina țăranii împart pelin și puici. V.
Circovii.