marinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊
Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). –
Marină +
suf. -ar.marinar (Dicționar de neologisme, 1986)MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [<
marină +
-ar, cf. it.
marinario, ngr.
marinaris].
marinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARINÁR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate. (mariniă + -ar)
marinar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat.
marinar (Dicționaru limbii românești, 1939)*marinár m. (d.
marină; it.
marinaro, marinajo; fr.
marin [corăbier de mare] și
marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr.
marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop.
-ner.marinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marinár s. m.,
pl. marinárimarinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.