marin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare
2, care trăiește sau crește în mare
2, care este produs de acțiunea unei mări
2; caracteristic mării
2, de mare
2. ♦ (și substantivat,
f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare
2. ♦ Privitor la navigația pe mare
2; maritim.
Hărți marine. – Din
fr. marin.marin (Dicționar de neologisme, 1986)MARÍN, -Ă adj. De (din) mare; care trăiește în mare. ◊
Pictură marină (și
s.f.) = pictură a unei priveliști de la mare. [< fr.
marin, it.
marino, lat.
marinus].
marin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARÍN, -Ă adj. referitor la mare; care crește, trăiește în mare. ◊ (s. f.) pictură cu peisaj marin. (< fr.
marin)
marin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)marín (marínă), adj. – De mare.
Fr. marin. –
Der. marină, s. f., din
fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marină;
Arg., avort, făt avortat), din
it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης;
marinăresc, adj. (de marină, de marinar);
marinărește, adv. (ca marinarii);
marina, vb. (a conserva carne sau pește), din
fr. marinade; submarin, s. n., după
fr. sous-marin.marin (Dicționaru limbii românești, 1939)*marín, -ă adj. (lat.
marinus). De mare, din mare:
peștĭ marinĭ, plante marine. Care servește la navigațiunea maritimă:
corabie, hartă marină; ceasornic marin. S. f., pl.
e. Serviciu de marinar:
marina e grea. Materialu și oameniĭ care compun puterea navală a uneĭ țărĭ saŭ companiĭ, flotă:
marina militară, marina comercială. Tabloŭ care reprezentă [!] marea (corăbiĭ, talazurĭ ș. a.).
Infanteria de marină, în Francia, infanteria care azĭ se numește
infanterie colonială. V.
navigațiune.marin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIN, Alexe (1814-1895,
n. Craiova), pionier al învățământului chimic din țara noastră.
Prof. univ. la București. Traduceri de manuale.
marin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIN, Constantin (1925-2011,
n. sat Urleta,
jud. Prahova), dirijor român de cor. Fondator al Corului Național de cameră „Madrigal”. Stil remarcabil, cultivând acuratețea și puritatea sunetului. A realizat, împreună cu formația corală „Madrigal”, peste 40 discuri și șapte compact-discuri. Autor (împreună cu Iosif Sava) al volumului „Constelația Madrigal” și al lucrării „Arta construcției și interpretării corale”, editată în 10 compact-discuri (în română, engleză și spaniolă). Numeroase turnee în țară și străinătate.
marin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIN, Filip (1865-1927,
n. București), sculptor și pictor român. A sculptat mai ales portrete ale contemporanilor („C.A. Rosetti”, „
V. Alecsandri”) și lucrări alegorice. A realizat masca mortuară a lui Mihail Eminescu. Pictor peisagist.
marin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIN [mərin],
John Cheri (1870-1953), pictor american. Influențat de fovism și și cubism, a fost dintre pionierii artei moderne a acuarelei în S.U.A., cu largi ecouri în Marea Britanie și Franța. Celebru datorită acuarelelor semiabstracte cu subiect marin, influențate de J. Whistler („Dragul meu Manhattan”, „Insula Maine”, „Podul Brooklyn”, „Munții Tunk”).
marin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIN, Vasile (1904-1937,
n. București), avocat, om politic și publicist român. Din 1932, în Mișcarea Legionară; șef al organizației legionare din București; comandant legionar. Unul dintre fondatorii publicațiilor „Axa” și „Vestitorii”, colaborator al „Cuvântului” editat de Nae Ionescu. Voluntar în Războiul Civil din Spania (1936-1939) de partea forțelor naționaliste ale generalului Franco. A căzut în bătălia de pe frontul Madridului, la Mahadahonda (13 ian. 1937), fiind decorat post-mortem de generalul Franco cu Crucea de Război. În 1970, autoritățile spaniole au ridicat, la Majadahonda, un monument în memoria lui
M. și Moța. Lucrări: „Fascismul”, „Crez de generație”.